Deşi multe dintre tradițiile românești nu au fost duse mai departe de către noile generații, atunci când vine vorba de nunți, acestea continuă să existe şi să fie transmise din generație în generație.
Nunta tradițională este alegerea majorității celor care îşi doresc să îşi lege destinele pentru tot restul vieții.
În funcție de regiunea de proveniență, religia sau etnia soților, obiceiurile sunt altele, însă cu însemnătate apropiată.
Indiferent din ce colț al României provin soții, ceea ce nu lipsește de la nicio nuntă este distracția şi voia bună.
Ritualurile de nuntă care se păstrează în majoritatea regiunilor din România
Premergător nunții există o serie de obiceiuri, unele dintre acestea simbolice, practicate doar de o parte dintre nuntași şi altele de o importanță ceva mai mare.
Obiceiul pețitului, cel în urma căruia mirele cere mâna miresei de la părinții acesteia, deşi este un obicei de nuntă simbolic, continuă să fie practicat înaintea nunții.
Bărbieritul mirelui este considerat unul dintre cele mai vechi ritualuri de nuntă, un obicei consacrat în tradiția românească şi care se practică şi în alte state de pe glob, precum Grecia, Macedonia sau Palestina.
În cadrul ritualului, unul dintre cavalerii de onoare sau o persoană apropiată mirelui îl va bărbieri în mod simbolic pe mire.
Deşi există câteva diferențe între modul de desfășurare, gătitul miresei este unul dintre obiceiurile esențiale şi care nu poate să lipsească de la nicio nuntă.
De regulă, cele responsabile de pregătirea miresei sunt naşa, mama, surorile şi domnișoarele de onoare.
După gătitul miresei urmează hora miresei, un moment extrem de important, la care vor lua parte toți nuntașii.
Este momentul la care cameramanul de nuntă trebuie să fie prezent, deoarece la finalul acestei hore se va merge către Biserică.
Fotografii angajați pentru nuntă sunt prezenți şi la momentele anterior amintite.
La ieșirea din Biserică se practică un alt obicei comun tuturor regiunilor din România: formarea podului de flori, pe sub care vor trece cei doi soți.
Valsul miresei, aruncatul buchetului, trecerea pragului sau tăierea tortului sunt alte obiceiuri comune, care continuă să se practice.
Obiceiuri de nuntă regionale
În Oltenia, naşii de cununie sunt de regulă naşii de botez ai mirelui. Tot naşii sunt cei care vor aduce lumânările, voalul miresei, cât şi floarea pe care o va purta la piept mirele.
„Adăpatul miresei” este o tradiție ce provine din regiunea Olteniei şi care prevede că mireasa va umple o găleată cu apă, va introduce în aceasta bradul iar mai apoi va oferi nuntașilor crenguțe din brad.
În Muntenia se realizează aproape aceleași obiceiuri precum cele din Oltenia, cu mici excepții. Dansul găinii este unul dintre obiceiurile care se practică în mod aproape exclusiv în satele din Muntenia.
În Moldova, împodobirea bradului este o tradiție de nuntă nelipsită, asta deşi în alte regiuni această tradiție a dispărut. Tot în Moldova, socrii le oferă mirilor câte o linguriță de miere, ceea ce simbolizează o viață bogată.
În Maramureș, nunta reprezintă un ritual desăvârșit. Fiecare eveniment ce se va produce este, în fapt, un obicei transmis de la o generație la alta.
În anumite părți din Maramureș, invitația la nuntă nu este deloc asemănătoare cu felul în care se realizează în prezent invitația, ci mult mai meticulos, chemarea fiind făcută din poartă în poartă.
În Bucovina, tradițiile se păstrează la fel de strict ca în Maramureş, astfel că sunt îndepărtate modalitățile actuale de invitare la nuntă. În satele din Bucovina, mirele trebuie să câștige mireasa, un act care deseori este unul simbolic.
Un obicei deosebit este realizat în noaptea nunții: mireasa se va așeza în genunchi pe o pernă, în fața mirelui, cel care va sta în picioare, cu o mână pe umărul miresei. Ambii vor privi către răsărit şi nu vor vorbi.
În Banat, în special în satele din regiune, există un obicei diferit al pețitului, în urma căruia mirele va cere într-adevăr mireasa de la părinți.
Până va putea face asta, mirele va trebui să „se lase păcălit” de părinții fetei, cei care îi vor aduce la pețit o femeie bătrână, apoi o fetiță şi abia a treia oară pe viitoarea sa soție.
În Ardeal majoritatea nunților au loc în perioada rece, de regulă toamna, până la începutul Postului Crăciunului.
O tradiție asemănătoare cu cea din Oltenia spune că naşii de cununie sunt fie naşii de botez, fie o rudă a mirelui.
În Dobrogea are loc „închinatul miresei”, o petrecere ce are loc cu o seară înaintea cununiei şi la care vor lua parte, în mod obligatoriu, mireasa şi nașa. În Dobrogea, mireasa va primi bani de la fiecare femeie cu care va dansa la hora miresei.
